Mai sunt si zile cand cutreier singura pe pereti, mai sunt si zile cand tic tac tic tac tic tac aud secundarul de cele mai multe ori ignorat, mai sunt si zile cand doborata de caldura mi se face frig si ma infasor in plapuma racoroasa si…citesc, mai sunt si zile cand ma mai apuca din cand in cand sa scriu ganduri deastea molatice, mai sunt si zile cand vine noaptea si pleoapele se preseaza una de alta pana cand tot ce ramane e respiratia profunda si secundarul, si mai sunt si zile cand maxilarul mi se deschide larg cam din doua in doua secunde in camera asta verde desi galbena de atata soare, si cu fiecare deschizatura inghit din ce in ce mai mult galben pana cand ramane doar un verde intunecat spre albastru, da, mai sunt si zile cand din prea multa moliciune a intregii mele fiinte nici macar muzica nu mai danseaza prin perdele, pe pereti, prin asternuturi si tot ce se aude sunt zgomotele prea firesti si monotone, si ele de cele mai multe ori ignorate, ale intregului imprejur, mai sunt si zile cand mintea mea saturata de planuri colorate, zburdalnice, ramane la aceeasi decizie inevitabila: nimic. , da… mai sunt si zile dinastea, desi rare totusi sunt. Zilele astea insiruite si interminabile ma dezorienteaza, ma intristeaza, dar zilele astea din cand in cand imi sunt mai mult decat necesare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu