La umbra gri a foii de hartie
M-am asezat sa scriu o poezie
Si m-am desprins de o raza de soare
Caci mintea mi-era plina de culoare
Aveam nevoie de franturi inchise
Atomi de intuneric si de praf
De pietre grele si de lacrimi stinse
Si haos intr-un vis decolorat
Dar primavara-mi inflorea-n toti porii
Energic zambet imi forta toti nervii
Firele de par dansau in nestire
Pupilele se dilatau de fericire
Tanjeam dupa o toamna palida
Dupa o adiere de vant in trecut
Dupa o furtuna ce spulbera
Orice speranta vie de pe-un zambet mut
Dar totul in zadar pentru un verde crud
Capabil sa invie viata pe pamant
Si rauri de sperante hibernate-n zapezi
Vor izvori din stanci, trebuie doar sa vezi
Si eu vreau furia ce-mi va roade calmul
Mi-e mult prea sete de o ura grea
Imi doresc doar hidosul, plang frumosul
....................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu