Patine innorate

mi-a spus sa patinez
atat de indignata incat
mi-a fost rusine ca talpile mele
cu care apretam norii zi de zi
acum cunosteau doar o teorie
a avantului...
nu puteau sfarama gheata
cu mult inferioara lor
se crispau strangandu-se
ca doi pumni care se tem
sa nu-si piarda caldura.
caldura trebuia eliberata
altfel gheata
nu s-ar fi putut topi.

intelegandu-mi incremenirea
mi-a spus sa-mi deschid aripile
si-atunci, talpile mele,
crispate de ideea pierderii concretului
nespus de mult dorita realitate,
intimidate de zborul in sine
pe care il practicau fara retineri
in fiecare clipa lipsita de companie,
au inceput sa patineze
totusi, destul de sacadat
sub ochii ei...

i-am spus sa-si stinga pleoapele
si sa priveasca
prin firele de par aiurind
in dansuri haotice
si-atunci, eliberata de sub ochii ei,
cu aripile mi-am modelat patinele
in forma ideala
mi-am deschis talpile
mi-am luat avant
si-am inceput sa patinez
reveric, nebunatic, lunatic
cu aripile intinse
pe marginea norilor verzui.