Natasa in fata blocului

Om, dar ce e aia om?
Gandea un Kriminaal  in timp ce o impingea pe Natasa  de pe bloc.
Fata mov  zbiera disperata dupa Iguana facatoare de minuni,
lasand in urma ei Sat dupa sat.

Spera mai degraba la un suicid, dar n-a apucat.

Un Soare cu dinti  ii mesteca brutal Spanzuratoarea
Bacovia  a urlat: Rosu frana!
Dar era prea tarziu, nu era o Vanatoare regala.

Cam asta a fost, mai mult nu s-a putut.

O fată mov în fata blocului

Om, dar ce e aia om?
Gândea un Kriminaal, cu sânge plin de măghiran si heroină,
în timp ce împingea o fată mov de pe bloc.
Natasa privea savant de jos, cu inima încă vie în portbagaj.
Fata mov înghitea lumea etaj cu etaj,
fără nici o amintire si fără nici o vină,
lăsând în urma ei orase pustii, Sat după sat.

Spera mai degrabă la un suicid, dar n-a mai apucat.

Natasa sfâsia cu dintii Spânzurătoarea,
râdea singură, privind în frigider,
urla: generatia mea e o casă în flăcări!
Si fata mov se stingea.

Bacovia a strigat la Natasa: Rosu frână!
Dar era prea târziu, ei nu-i mai păsa de fata mov.
Si-a trăit toată viata până la parter.
Undeva în cap i s-a stins o lumină.

Cam asta a fost, mai mult nu s-a putut
în viata asta.
Dar o viată nouă te-asteaptă sub rugină.
Te ridici doar si pleci.