Unde, cum si cand, in gand…

Nu stiu ce sunt eu…

si incerc sa ma caut in verde,

in sunet, in mare, printre fire de nisip si raze de soare,

uneori in picurii de ploaie cazand

ce ma fac sa-mi simt pielea uitata din cand in cand,

in culoare, culori, si forme bizare,

uneori in spirale,

in zebrele de pe foi mazgalite-n arcuri de cerneala,

in lumini vagi, melancolic palpaitoare,

poate in banal,

in vise, in ireal,

in miresme imbietoare,

respingatoare,

in panze abstractizate,

in haine uzate….

Nu stiu cum sunt eu…

si incerc sa ma deslusesc in vorbele, gesturile lui,

in gandurile, ciudateniile ei,

sub pasii tuturor,

in miile de vietati de pe asfalt ce vor fi zdrobite de pasii tuturor,

in roua ierbii verdeeee,

in valurile inerte,

in palme transpirate,

in gusturi extravagante,

in detasarile esuate,

in epave aproape scufundate,

in fumuri nedeslusite si visele greu crapate,

in versurile destupate din degetele astupate

de mine innegrite, de mult tocite,

in sila acestor ganduri constipate

si fapte, decizii paralizate…

Nu stiu unde sunt eu…

desi ma gadila trecuturi, ma trag brutal inapoi,

ma gadila si visele aruncate, zburate-ntrun viitor indepartat,

anotimpurile,

mai degraba primavara energica,

anii, varstele incetosate,

doar zilele, clipele,

clipirile,

desi confuzile sunt create de accidentele dintre vise si amintiri, trecut, viitor,

aici, in prezentul iluzor….

nu stiu unde sunt.

Si ma tot intreb…

Cand, in ce ma voi gasi?

Cum, in ce ma voi deslusi?

Si oare unde, in ce timpuri voi fi?