Prima zi de vara pentru fluturii albi

Imi pare rau,
s-a terminat.
Dar poate maine va veni altul
cu aripile si mai albe,
cu ochii mult mai cuprinzatori,
de culoarea asternuturilor
atarnate la uscat
in gradina insorita
poate, poate va veni
si voi crede din nou ca e el,
fluturele pe care l-am asteptat
de la inceput,
uitand de cel de azi, de ieri,
alaltaieri.
Va veni si ma voi speria.
Cand imi voi da seama ca e el
va fi prea tarziu
deja aripile ii vor fi devorate
de omizi,
vitorii fluturi albi.
Si voi uita in fiecare zi
pana cand se vor termina
Fluturii.

Ultima zi de vara pentru fluturii albi

Azi m-a izbit un fluture.
M-am oprit,
l-am privit fix in ochii imensi
de pe aripi
si am zbierat atat de tare
incat i s-au oprit aripile
a stat.
M-a privit
si in pupilele lui se deslusea
nedumerirea.
M-am gandit apoi ca poate era el,
poate era fluturele pe care il asteptam
de la inceput
si atunci am tacut.
Am tacut atat de tare
incat
i-au cazut aripile
si a incetat din plutire.
Imi pare rau,
s-a terminat.

Ca si cum nimic

Ma simt ca si cum am plecat pana la Ploiesti
doar ca sa-mi tai unghiile
cand eu, de fapt
nici macar n-am unghii.

E ca si cum as sta toata ziua pe fereastra
sa privesc zborul pasarilor calatoare,
in timp ce ele
zac in farfurii printre firmituri.

Exact la fel cum as inota intr-un lac
in cea mai secetoasa vara de pe Pamant
si as incerca sa zaresc fundul
printre firele de praf

Ar fi acelasi sentiment daca as pleca sa alerg pe camp
si dupa al doilea pas
m-as ineca intr-o mare
murdara de raze de soare.

Ma simt ca si cum m-as urca intr-un copac
si-n timp ce ma catar sa-mi dau seama
ca zgarii cu unghiile pe care nu le am
doar radacini uscate

Exact ca intr-un cosmar
cand vreau sa urlu de spaima
si tot ce iese la suprafata
sunt doar soapte moi.

Exact ca intr-un cosmar
cand vreau sa alerg tinandu-mi respiratia
si tot ce mi se-ntampla
sunt doar pasi repetati de prea multe ori.

Ar fi acelasi sentiment daca as inchide ochii
si imaginea din fata mea
s-ar contura mult mai clar
in intuneric.

Cum ar fi sa-mi numar degetele de la maini
si cand ajung la al optelea
sa observ incremenita
ca eu nici macar nu am inceput sa numar.