Vama Veche

Ma doare cantecul in zorii zilei,

Iar rasaritul imi deschide rana,

Nisipul ce-a ramas pe fundul sticlei

Imi curge pana-n oase toata vara.

Privirea mi-e in valuri capturata

Si gandul mi-e un vis neintrerupt,

Auzul mi-a surzit de la o soapta

Ce s-a intors din timpuri de demult.

Tu, mare, spune-mi unde mi-ai dus suflul,

Sub care stanci mi l-ai lasat strivit?

Si-n care valuri mi-ai aruncat gandul

In care vanturi mi l-ai ratacit?

Tacerea mi-a crapat pana si dintii,

Ma doare pielea de atata dor,

Dar cine stie? Poate sunt si altii

Ce-asteapta muti sperand ca-i trecator...

Dar tu nu treci, doar pleci si te intorci,

Un dor, o amintire, o visare,

Toate-mi ingroapa fiinta in scoici,

Toate-mi ineaca pulsul intr-o mare.

Orice pas catre tine e-n zadar.

Te-ai risipit in nori, in soare si in noi.

Nici vara, rasaritul nici macar,

Nimic nu te-ar putea aduce inapoi.

Ai apus in sange si in lacrimi vii,

Ai murit, dar nu ai fost ingropata.

Stiu ca te-ai sfarsit, dar inc-astept sa-nvii,

Ingropata nu vei fi niciodata.

Te vom rascoli cu zeci de amintiri,

Ne vom intoarce copii ce-am fost odata,

Iti vom rasfoi milenii de clipiri,

Iti vom canta si-ti vom dansa ca niciodata.