Om, dar ce e aia om?
Gândea un Kriminaal, cu sânge plin de măghiran si heroină,
în timp ce împingea o fată mov de pe bloc.
Natasa privea savant de jos, cu inima încă vie în portbagaj.
Fata mov înghitea lumea etaj cu etaj,
fără nici o amintire si fără nici o vină,
lăsând în urma ei orase pustii, Sat după sat.
Spera mai degrabă la un suicid, dar n-a mai apucat.
Natasa sfâsia cu dintii Spânzurătoarea,
râdea singură, privind în frigider,
urla: generatia mea e o casă în flăcări!
Si fata mov se stingea.
Bacovia a strigat la Natasa: Rosu frână!
Dar era prea târziu, ei nu-i mai păsa de fata mov.
Si-a trăit toată viata până la parter.
Undeva în cap i s-a stins o lumină.
Cam asta a fost, mai mult nu s-a putut
în viata asta.
Dar o viată nouă te-asteaptă sub rugină.
Te ridici doar si pleci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu