Nuante transparente

Ar fi bine sa pleci acum.
Mergi si cauta cele mai grele perdele.
Sa cauti cu foarte mare atentie,
sa le cantaresti din priviri, apoi
sa le atingi.
Sa le strabati cu buricele degetelor,
milimetru cu milimetru.

Ai grija sa fie matasoase,
sa nu se agate de tine pentru totdeauna.
Sa fie moi,
sa nu-ti lase vanatai.
Culoarea nu conteaza,
eu vad doar in nuante de verde.
Sa fie lungi din cap pana-n picioare,
poate chiar ceva mai lungi.

Ai mare grija la degete si la firele de par,
sa nu lasi nimic neacoperit.
Sa fi incaltat
si incheiat la sireturi
sa nu cumva sa te impiedici,
te-ai dezveli si te-ar vedea altcineva.

Fi foarte atent la
Transparenta!
Cu cat e mai transparenta,
cu atat te voi gasi mai repede.
dar nu trebuie sa fi nici prea evident.
discret si sensibil.

Greutatea conteaza cel mai mult,
trebuie sa le pot ridica numai eu.

Trebuie sa reziste la orice vreme
si la orice mediu,
de la stanci si arbori la valuri

Umbla pe unde vrei,
dar din cand in cand opreste-te.

Asteapta cu pleoapele grele
si cu pumnii stransi
pana te gasesc.

Natasa in fata blocului

Om, dar ce e aia om?
Gandea un Kriminaal  in timp ce o impingea pe Natasa  de pe bloc.
Fata mov  zbiera disperata dupa Iguana facatoare de minuni,
lasand in urma ei Sat dupa sat.

Spera mai degraba la un suicid, dar n-a apucat.

Un Soare cu dinti  ii mesteca brutal Spanzuratoarea
Bacovia  a urlat: Rosu frana!
Dar era prea tarziu, nu era o Vanatoare regala.

Cam asta a fost, mai mult nu s-a putut.

O fată mov în fata blocului

Om, dar ce e aia om?
Gândea un Kriminaal, cu sânge plin de măghiran si heroină,
în timp ce împingea o fată mov de pe bloc.
Natasa privea savant de jos, cu inima încă vie în portbagaj.
Fata mov înghitea lumea etaj cu etaj,
fără nici o amintire si fără nici o vină,
lăsând în urma ei orase pustii, Sat după sat.

Spera mai degrabă la un suicid, dar n-a mai apucat.

Natasa sfâsia cu dintii Spânzurătoarea,
râdea singură, privind în frigider,
urla: generatia mea e o casă în flăcări!
Si fata mov se stingea.

Bacovia a strigat la Natasa: Rosu frână!
Dar era prea târziu, ei nu-i mai păsa de fata mov.
Si-a trăit toată viata până la parter.
Undeva în cap i s-a stins o lumină.

Cam asta a fost, mai mult nu s-a putut
în viata asta.
Dar o viată nouă te-asteaptă sub rugină.
Te ridici doar si pleci.

Prima zi de vara pentru fluturii albi

Imi pare rau,
s-a terminat.
Dar poate maine va veni altul
cu aripile si mai albe,
cu ochii mult mai cuprinzatori,
de culoarea asternuturilor
atarnate la uscat
in gradina insorita
poate, poate va veni
si voi crede din nou ca e el,
fluturele pe care l-am asteptat
de la inceput,
uitand de cel de azi, de ieri,
alaltaieri.
Va veni si ma voi speria.
Cand imi voi da seama ca e el
va fi prea tarziu
deja aripile ii vor fi devorate
de omizi,
vitorii fluturi albi.
Si voi uita in fiecare zi
pana cand se vor termina
Fluturii.

Ultima zi de vara pentru fluturii albi

Azi m-a izbit un fluture.
M-am oprit,
l-am privit fix in ochii imensi
de pe aripi
si am zbierat atat de tare
incat i s-au oprit aripile
a stat.
M-a privit
si in pupilele lui se deslusea
nedumerirea.
M-am gandit apoi ca poate era el,
poate era fluturele pe care il asteptam
de la inceput
si atunci am tacut.
Am tacut atat de tare
incat
i-au cazut aripile
si a incetat din plutire.
Imi pare rau,
s-a terminat.

Ca si cum nimic

Ma simt ca si cum am plecat pana la Ploiesti
doar ca sa-mi tai unghiile
cand eu, de fapt
nici macar n-am unghii.

E ca si cum as sta toata ziua pe fereastra
sa privesc zborul pasarilor calatoare,
in timp ce ele
zac in farfurii printre firmituri.

Exact la fel cum as inota intr-un lac
in cea mai secetoasa vara de pe Pamant
si as incerca sa zaresc fundul
printre firele de praf

Ar fi acelasi sentiment daca as pleca sa alerg pe camp
si dupa al doilea pas
m-as ineca intr-o mare
murdara de raze de soare.

Ma simt ca si cum m-as urca intr-un copac
si-n timp ce ma catar sa-mi dau seama
ca zgarii cu unghiile pe care nu le am
doar radacini uscate

Exact ca intr-un cosmar
cand vreau sa urlu de spaima
si tot ce iese la suprafata
sunt doar soapte moi.

Exact ca intr-un cosmar
cand vreau sa alerg tinandu-mi respiratia
si tot ce mi se-ntampla
sunt doar pasi repetati de prea multe ori.

Ar fi acelasi sentiment daca as inchide ochii
si imaginea din fata mea
s-ar contura mult mai clar
in intuneric.

Cum ar fi sa-mi numar degetele de la maini
si cand ajung la al optelea
sa observ incremenita
ca eu nici macar nu am inceput sa numar.

oameni inemao

cum sunteti voi,
oameni noi?
oameni mici, oameni mari,
oameni nebuni, nebuni desculti
in noroi
cotrobaind in gunoi,
gunoiul gandurilor,
ganduri ale unor
oameni isterici si goi,
oameni in ploi,
ploi de la voi,
ploi peste noi.
oameni calcand peste nori,
noi visatori,
oameni tacuti, negraitori.
oameni pe fata si pe dos
se tot descos.
noi oameni, voi?
voi oameni, noi?
oameni satui
atarna-n cui,
oameni albastri, oameni sonori,
oameni frati, oameni surori.
oameni noi,
oameni voi,
oameni.